Aprecieri
VALERIU ŞUŞNEA… relevă preocupări multiple în care se împletesc tradiţii şi iconari cu simboluri orientale, elemente de basm popular cu eresori si vorbe de duh din universul literal.”

MIRCEA GROZDEA


„Putem descifra in pictura lui Valeriu Şuşnea efetele culturale ale modelului bizantin reforulat şi actualizat, la interferenţa cu tensiunile momentului contemporan”

VIRGIL MOCANU



Depăşind etapa compoziţiilor figurative cu încărcătură religioasă, definită printr-un pesimism care controla obsesiv diafanul pentru a permite ancorarea încrederii în realitate, pictura lui Valeriu Şuşnea îşi propune, acum, să desfacă straturile protectoare ale vieţii, şi implicit să reducă povara tensiunilor arhaice. Mijlocul utilat este cel al călătoriei iniţiatice, de fapt o veritabilă trecere cu creionul şi penelul prin istoria desenului şi a picturii. Tematic şi stilistic , tablourile sale dezvălue o informaţie culturală complexă, filtrată printr-o lentilă (oglindă, i-ar spune autorul) cu irizări expresioniste. Este etapa unei decantări către semn şi simbol: combinaţile baroce, de elemente bizare şi capricioase, miniaturizăriile zoomorfe cu iz oriental sau microscomosul de obiecte ce amintesc de camera de studiu a Sfântului Girolamo, se împletesc cu scene renascentisme al corpului uman şi aluzii discrete la un suprarealism de bună calitate. Tehnica în ulei dar şi grafica în tehnici mixte, susţin acest demers inedit, racordat la realitate printr-o autentică triadă hegeliană: oglindire-semn-simbol. Ca atare, creşterea fiinţei este aproape imperceptibilă, dar sigură. Aerul metafizic al gestirilor, solemnitatea ritualică fineţea tuşelor de culoare, simnţul riguros al spaţiului, toate acestea conturează un univers neaşteptat. Suntem, aşadar, într-o însemnare, înconjuraţi de semne ca de turnuri ce fondează iubirea de ceea ce este. Iar privitorul creaţilor lui Valeriu Şuşnea rămâne cu o succesiune de naraţiuni, departe de realism, dar aproape de un post-modernism cultural sui-generis, în care fiecare îşi poate contintiza şi trăi propria poveste.

Prof. Dr. GEORGE TARARA


La primul impact cu lucrarile sale, pictura lui Valeriu Şuşnea ar parea ciudată multora, date fiind imaginile ce o populează, ca  şi motivele care apar cu o frecvenţă mare ele fiind reluate în noi organizări expoziţionale, cu sensuri a căror profuzime trebuie descoperită treptat. Pictor nu numai de şevalet, Valeriu Şuşnea a ştiut să folosească experineţa sa de restaurator şi pictor bisericesc, a învăţat din arta iconarilor noştri, din freşcele medievale şi din ornamentica artei populare româneşti, a preluat motive din arta orientala şi din basme, ajungând la o simbolistică şi la un mod de reperezentare  parabolică şi alegorică ce suscită din plin capacităţile intelectuale ale receptorilor. Însuşi felul de organizare a spaţiului plastic, aşezarea elementelor în pagină şi cromatica trimit la ursele enunţate.

Tablourile sale în ulei, precum şi cele de grafică realizate în tehnici mixte sunt populare de zeităţi masculine şi feminine, de îngeri, de instrumentişti şi instrumentiste, de anahoreţi, clovni, de oamenicu patru şi şase braţe , de personaje mitologiceşi de basm, de păsări si animale ciudate. Cheia în care se exprima artistul este una expresionistă, dar un expresionism pe care criticul de artă Virgil Mocanuîl caracteriyeayă ca fiind de”de conţiut, profund ca o constanţă existenţială, nu declamativ sau retoric, asemeaneaunui manifestcu exixtenţaşi eficienţa limitate, ci intrisec, difuz alarmant, codificat, încărcat de simboluri, sigle, aluzi şi semnaleca un perpetuu palimpsestcapapil să ofere lecturiistraturi iconograficeacaparatoare”. Şi tot Virgil Mocanu precizează:” Conţinând memoriaex presionismului paleocreştin, dar şi a celui bizantinşi romantic, picturalui Valeriu Şuşnea sugerează premoniţiile unui nou nivel al angoaselorce tulbură echilibrulfiinţei moderne “.

Citat din cartea “Acorduri Cromatice la Dunăre” deCorneliu Stoica